BUN VENIT!

 

Prin puterea disciplinei, dar şi prin libertatea spiritului şi a gândirii, săvârşim în acest liceu alchimia sufletului și a minţii.

Marca Pedagogic, marca Iorga, după cum îi spunem astăzi, înseamnă ucenicie, responsabilitate și recunoaştere, dincolo de rigorile vremurilor sau de capriciile adolescenţei.

O alegere asumată vă aduce în pragul unei lumi aproape magice în care vă invităm să vă găsiţi propria voce și să vă definiţi prin LTNI.

Bun venit în şcoala noastră!

Cu preţuire,

Director,

Prof. Mirela Sănduleanu

4643777_orig

VIZIUNEA ȘCOLII


    Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” din Botoșani se definește ca fiind o unitate școlară cu tradiție și cu un parcurs educațional bine conturat prin împletirea pregătirii teoretice cu cea vocațională a elevilor nostri și instruirea a numeroase generații de specialiști în educație. Deviza școlii, «DOCENDO DISCIMUS» exprimă succinct viziunea școlii potrivit căreia învățând noi înșine, îi putem învăța pe ceilalți.

MISIUNEA ȘCOLII

 

  Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” își propune dezvoltarea unui set de valori morale, bazate pe respect, integritate, demnitate și toleranță care vor fundamenta evoluția elevilor școlii atât din punct de vedere profesional, cât și social, stimularea performanței individuale, dar și a cooperării prin asigurarea de șanse egale la educație în vederea integrării optime pe piața muncii și a promovării învățării pe tot parcursul vieții.

VALORILE ȘCOLII


  • Respect – pentru sine, pentru ceilalți, pentru muncă și pentru valorile naționale și europene
  • Demnitate – curajul și abilitatea de a-și susține propriul sistem de valori
  • Responsabilitate – capacitatea de a-și asuma cu perseverență drepturile și obligațiile care derivă din statutul de membru al comunității noastre școlare și sociale
  • Toleranță – acceptarea conștientă a diferențelor individuale și de grup și a necesității șanselor egale pentru toți
  • Disciplină – ordine, punctualitate și respectarea autorității
  • Cooperare – cu partenerii educaționali ai societății (familie, instituții publice, agenți economici etc.)
  • Patriotism – cunoașterea, asumarea și promovarea valorilor naționale

Oct 19

Orar nou

S-au făcut câteva noi modificări la orar. Pentru a afla care este programul vostru începând de mâine, 29 octombrie, accesați pagina ORAR.

Vă reamintim cu această ocazie că trebuie să ștergeți din memoria temporară a browser-ului vostru acele date ce țin de site-ul ltniorga.ro (dacă nu știți cum să procedați, click aici pentru cei cu firefox și dincoace pentru cei cu google chrome).

În altă ordine de idei, după cum ați observat, e un mic balonaș în subsolul fiecărui articol, semn că aveți posibilitatea să postați comentarii. Ele vor apărea după ce vor fi aprobate de unul dintre administratori. Evident, jignirile, insultele, limbajul necuviincios etc. vor fi cenzurate. Studiem, de asemeni, oportunitatea creării unei secțiuni forum.

  

Oct 17

în atenţia absolvenţilor din 2014

De minimis non curat praetor sau de minimis non curat lex – în traducere: „pretorul (sau legea) nu se ocupă de mărunțișuri” – este un dicton care vrea să spună că nu trebuie să te înfățișezi la tribunal pentru toate fleacurile. În legislația europeană, expresia a ajuns (într-un mod cam neinspirat) să desemneze acele ajutoare de stat de valoare mică (așa-numitele ajutoare orizontale) pentru care Comisia Europeană nu trebuie notificată.
În această categorie intră și Schema de ajutor de minimis „Locuri de muncă subvenţionate”, instituită prin Proiectele „Locuri de muncă pentru TINEri” din cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), Axa Prioritară 2 „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”, Domeniul Major de Intervenţie 2.1. „Tranziția de la școală la viața activă”.
În schemă sunt prinse întreprinderile mici și mijlocii (IMM), cu excepția celor care nu se ocupă cu tranzacții imobiliare, jocuri de noroc, muniții și explozibil, alcool, tutun, droguri sau alte năzbâtii de acest gen. Pentru primirea ajutorului ele vor crea noi locuri de muncă, proaspeții angajați urmând a primi un salariu net de cel mult 900 de lei, dacă au studii medii, sau 1300 de lei, dacă au studii superioare. Amintim că, în acest moment, salariul minim (net) pe economie este de 672 de lei.
Pentru mai multe detalii și pentru formularul de înscriere:

[link].

 

  

Oct 16

Bogdan Lăzăroi: Dumnezeu mi-a dat mie boala asta pentru că ştia că pot să o duc până la capăt

1010439_597613960271479_244496168_n

Interviu apărut pe site-ul monitorulbt.ro, pe 13 octombrie a.c.

Bogdan este elev al Liceului nostru, în clasa a IX-a F.

Bogdan Lăzăroi, adolescentul care luptă cu cancerul pentru visele sale, vorbeşte cu o sinceritate dezarmantă despre lucrurile cu adevărat importante.

Reporter: – Cum e viaţa ta în momentul acesta?

Bogdan Lăzăroi: – Foarte frumoasă. Adică la fel ca înainte, doar că acum apreciez lucrurile mai mult, lucrurile obişnuite. Mă bucur mai mult decât înainte. Dar nu-mi displace că m-am maturizat. Zâmbesc mai mult, vorbesc altfel cu fetele, sunt mai elegant.
Elena Lăzăroi: – Am văzut că a scris pe Facebook că se bucură mai mult de viaţă, ca şi cum s-ar fi renăscut. Ia viaţa aşa cum este pentru că pe pielea lui a văzut că într-o zi era bine şi a doua zi era în spital. La Sărbători a umblat cu ursul prin mahala, iar pe 15 ianuarie îl internam.

- Când ai aflat că te-ai îmbolnăvit, ce-ai simţit?

- Nimic. Nici nu ştiam ce înseamnă boala asta. Înainte să mă duc la operaţie, m-am gândit că «Ce mare lucru. Mă operez şi scap». Am crezut că va fi la fel ca acum cinci ani, când m-am operat de peritonită. După operaţie, nu ştiam ce urmează şi mă gândeam că plec acasă. Apoi am înţeles că trebuie să stau vreo patru săptămâni în spital pentru tratament. Am zis că «ei, cât de rău poate să fie?» Au început curele de citostatice şi am văzut cât de rău era.

- Şi când era rău, cum era?

- Nu puteam să mănânc, nu simţeam gustul mâncării. Când am venit acasă, tot timpul vroiam borş de sfeclă, era singurul căruia îi simţeam gustul. Era greu, fără sare. Cum puneam sare în mâncare, simţeam amar. Două săptămâni nu am mâncat nimic. Simţeam mereu că am nod în gât din cauza aftelor, îmi venea să vomit.
Elena Lăzăroi (mama lui Bogdan): – Avea dureri groaznice, era umflat de la cortizon şi îi dădeau şi calmante. Mai întâi mai uşoare, apoi tramadol, apoi morfină. Se învăţase, se simţea foarte bine cu morfina. Pe mine mă deranja, nu puteam să-l văd că doarme tot timpul. Ceilalţi copii mâncau, vorbeau, al meu stătea în pat şi dormea. Acum râde, dar atunci era groaznic.

- Câţi copii erau în aceeaşi situaţie cu tine?

- Numai din Botoşani erau patru băieţi de 14 ani, toţi cu limfom non-Hodkin, stadiile III şi IV, trei abdominal şi unul la gât. Când am făcut ultimul CT (computer tomograf), ne întrebam şi noi ca proştii cum s-a ajuns la asta. Unde a fost apendicele, acolo este un fel de venă dublă. Acolo a apărut tumora, era foarte bine vascularizată, deja se ducea în metastază. La Bogdan a fost gradul III.

- Ai fost revoltat? Ai fost supărat pe viaţă?

- Da. Pe la a treia sau a patra cură de citostatice. Mă gândeam de ce mi se întâmplă mie? De ce mie şi nu altcuiva. Apoi am realizat că Dumnezeu mi-a dat mie boala asta pentru că ştia că pot să o duc până la capăt, să rezist în faţa ei. Şi am rezistat.

- Cum ai trecut peste momentele de disperare?
– Întrebaţi-o pe mama (pune ochii în jos).
Elena Lăzăroi: – Am ajuns şi la psihiatru. Medicul i-a spus că nu are nevoie de pastile, că reacţiile pe care le are sunt cauzate de durerea extremă. Într-adevăr a avut dureri groaznice. La un moment dat, la penultima şedinţă de chimio, şi-a pierdut speranţa. A spus că se aruncă de la balcon. Plângea continuu, nu se putea discuta cu el, vroia doar să se termine. Îl păzeam, nu mă duceam nici până la chioşc. Până la urmă, nu mai ştiu cum a fost. A avut noroc de o doctoriţă frumoasă şi bună. Cobora tot timpul la Bogdan şi-i spunea «Bogdane, acum că mai ai o cură renunţi? Eu aş merge pe genunchi numai să termin».

- Şi pentru dumneavoastră a fost greu.

- Noi când am plecat de la Botoşani cu diagnostic de tumoră, eram pe altă lume. Am împrumutat bani, am plecat la Iaşi, nu-mi reveneam. Îmi spuneam mereu «Doamne, copilul meu are cancer»… nu mă puteam gândi la altceva. Încet-încet, am înţeles, am mers la operaţie. Am stat patru ore în faţa sălii de operaţie şi mă gândeam că, dacă stă aşa mult, înseamnă că e bine. Când a ieşit, doctorul ne-a spus că are o veste bună şi una proastă. Aia rea că e cancer, iar cea bună că în 90% din cazuri se tratează. Dar a avut nevoie de cure agresive de citostatice. Mă întrebam cum alţi copii, după ce fac curele, râd, aleargă pe holuri, nu au nimic, iar al meu stătea lat în pat. Ei, la Bogdan, era doza foarte mare. Doctoriţa îi spunea: «ai primit o doză de elefant. Şi un elefant ceda la doza asta!»

- Ajungem la banchetul de final de clasa a VIII-a. Cum a fost?

- A fost frumos tare, dar nu am putut să stau până la sfârşit. Mă externasem cu vreo patru zile înainte. Am dansat cu fetele, m-am distrat cu băieţii. Nu-i mai văzusem demult, a fost frumos.
Elena Lăzăroi: – Soţul l-a lăsat în faţa restaurantului, a întors maşina şi când s-a uitat înapoi, l-a văzut înconjurat de colegi. El avea şepcuţă în cap, era umflat, făcea chimioterapie. Nu a stat prea mult, ştia ce-l aşteaptă la Iaşi. A doua zi ne-am dus iar la spital. I-am şi spus doamnei profesor: «Venim de la bal la spital».

- Ce-l aştepta?

- Încă o tură de citostatice. La fiecare cură, făcea afte, toată gura până în stomac, nu putea să bea nicio gură de apă. Vreo două-trei săptămâni durau aftele astea, pe lângă celelalte efecte. Se făcea roşu şi-l ardea tot, ca o insolaţie, avea senzaţie de vomă. Plângeam întruna când vedeam cât se chinuia. Şi la fiecare cură mă rugam ca la următoarea să nu mai fie aşa de rău, luam sprayuri, geluri, încercam orice. Nimic nu a funcţionat. Trebuia să treacă trei săptămâni între cure, dar el nu reuşea să se refacă în timpul ăsta. Ar fi trebuit să venim acasă între cure, dar numai o dată am venit, la Paşte.

- În total, câte zile aţi stat în spital?

- Păi, din ianuarie până în iunie.

- Când ai terminat curele de citostatice, ai dat examenele naţionale. De ce?

- Am vrut să intru la liceu, nu vroiam să repet anul. Nu am vrut nici să dau examenul în spital, mi s-a propus asta. Cei de la spital spuneau că montează camerele de supraveghere, profesorii vroiau să vină acolo. Am refuzat, m-am dus să dau examenul cu colegii mei, ca toată lumea.

- A urmat vacanţa, în care ai primit şi vizita fotbaliştilor de la FC Botoşani. Cum a fost când i-ai văzut în curtea ta?

- Aveam emoţii, multe-multe. Era o onoare pentru mine.
Elena Lăzăroi: – A anunţat jumătate de cartier, le-am spus copiilor că nu se poate să stea în curte, ei ar fi vrut. Şi mă tot întreba „Da’ cum a spus?”. Noi nu avem multe rude, eu nu am pe nimeni, mai sunt socrii, prieteni nu prea avem. Norocul nostru a fost doamna Gabriela Deleanu, apoi dumneavoastră. Doamna mă suna mult, în fiecare zi, şi eu plângeam la telefon. Eram disperată şi asta mai lipsea, ca el să mă vadă cu cărţile de rugăciuni şi cu ochii în lacrimi. Contează foarte mult să ai pe cineva care să te susţină.

- Şi cum e la liceu?

- E frumos, îmi place, colegii sunt de treabă, mă împac bine cu ei.

- Colegii tăi ştiu problema ta?

- Ştiu, dar nu înţeleg boala aşa cum o înţeleg eu sau mama. Ei ştiu că e o boală. Şi eu înainte când auzeam de cancer, credeam că e de moarte, vedeam pe internet poze cu Like-uri pentru copilaşi bolnavi de cancer. Dar nu e aşa.

- Dar cum e?

- Este o salvare. Dacă îţi doreşti mult, ajungi unde vrei.

- Revenind la liceu, de ce te-ai mutat de la „Asachi” la Pedagogic?

- În primul rând, era foarte departe de casă. Tata nu mă putea duce cu maşina, că e şi el la serviciu. În al doilea rând, au fost nişte colegi de şcoală, mai răi, care m-au ameninţat şi nu puteam să mă bat cu ei. În al treilea rând, am fugit de matematică. La Pedagogic sunt la filologie, la Electro eram la automatizări.

- După liceu ce vei face?

- Poate o să urmez o facultate. Încă nu ştiu care, dar se pot schimba multe până atunci. Poate o să-mi placă matematica până la urmă (râde).

- Cum decurge o zi din viaţa ta?

- Mă trezesc, stau cu mama de vorbă, Sara (surioara mai mică) pleacă la grădiniţă, mănânc, iau pastilele, apoi văd ce am de scris. Acum m-am înscris la concursul de Mister Boboc, aşa că plec la repetiţii. După aia vin acasă, mănânc, iau iar pastile, îmi fac ghiozdanul şi plec la şcoală. Seara ajung acasă, pastile, mâncare, ies un pic afară şi gata ziua.

- Cam câte pastile?

- Cam un pumn, plus suc de sfeclă, ulei de cătină, tot ce mai am de luat.

- Acum ce-ţi doreşti, Bogdan?

- Să fiu fericit, să nu-i supăr pe părinţi. (ochii mamei se umplu iar de lacrimi şi şopteşte „Acum îl aud pentru prima dată”, n.r.) Sănătate, în primul rând. Vreau să fiu sănătos.

- Ce te-ar ajuta acum cel mai mult?

- Când merg la control, pe 27 octombrie (la Institutul Oncologic La Pavia din Italia, n.r.), să primesc o veste bună că totul s-a terminat şi eu nu mai am nimic. O veste şi mai bună ar fi să-mi promită cineva (arată în sus, spre Cer) că nu va mai apărea niciodată boala asta sau oricare altă boală.

  

Oct 11

Noi alegeri pentru Consiliul Elevilor

ÎN ATENŢIA TUTUROR ŞEFILOR DE CLASĂ – PÂNĂ LA DATA DE 21 OCTOMBRIE, VĂ RUGĂM SĂ DEPUNEŢI UN TABEL NOMINAL CU ELEVII CLASEI LA SECRETARIAT, CU MENŢIUNEA « ALEGERI CONSILIUL ELEVILOR ».

Ce este Consiliul Elevilor?
Consiliile Elevilor sunt singurele structuri care apără interesele elevilor la nivel local și național, promotori ai dezvoltării climatului şcolar, dar şi un cadru de dezvoltare, de educaţie civică autentică şi de formare a unor cetăţeni responsabili. Prin intermediul acestui cadru de organizare, elevii îşi pot alege reprezentanţii pe baza principiului democrației, pot formula puncte de vedere specifice lor şi pot elabora propuneri pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şcolare.

Cine poate să candideze?
Conform art. 2 alin. 1 al metodologiei de organizare, la concursul de ocupare a funcţiilor poate participa cei care:

  • dovedesc calităţi manageriale şi morale, reflectate prin acumularea unui punctaj minim în urma evaluării dosarului de candidatură;
  • nu sunt afiliați unei entităţi cu caracter politic sau unui partid politic;
  • nu sunt elevi în clasele terminale ale ciclului de liceu pentru funcțiile executive;
  • în anii școlari precedenți nu s-au confruntat cu situații de repetenție;
  • în anii școlari precedenți nu au fost sancționaţi disciplinar (nu au avut media la purtare mai mică de 8,50, transfer disciplinar, exmatriculare, exmatriculare temporară).

Cum se candidează ?
Mai întâi, se organizează alegeri pentru funcţiile de preşedinte, vicepreşedinte (datorită numărului mare de elevi, în liceul nostru sunt 3 asemenea funcţii) şi secretar. Primul pas este să comunici uneia dintre persoanele de contact că eşti doritor, pentru a fi îndrumat mai departe. În mare, trebuie să îţi creezi un cont pe www.wedu.ro până pe 14 octombrie, să îţi depui acolo candidatura iar, mai apoi, să o depui şi în format fizic, la comisia de validare a candidaturilor. Campania electorală propriu zisă (în care îţi faci reclamă, împarţi fluturaţi, afişezi postere etc.) va avea loc în perioada 16-25 octombrie.

Care este termenul limită ?

  • Depunerea candidaturilor CŞE: 23 septembrie–14 octombrie
  • Validarea candidaturilor CŞE: 15–16 octombrie
  • Desfãşurarea campaniei electorale CŞE: 16–25 octombrie

Mai sunt şi alte funcţii în CŞE ?

Da, Directorii de Departament, care sunt aleşi în prima şedinţă de după alegeri. Departamentele de anul acesta sunt

a) Departamentul pentru resurse umane, financiare și de voluntariat;

b) Departamentul pentru comunicare si relatii publice;

c) Departamentul Avocatul Elevului;

d) Departamentul pentru programe de cultură, de sport, de educaţie şi de tineret;

e) Departamentul de formare și educație nonformală.

Pentru a ocupa una dintre aceste funcţii, nu este necesară candidatură online, ci doar în format fizic; detaliile vor fi comunicate ulterior.

Persoane de contact:

Dna prof. Olivia GORNEA,

consilier educativ

Catrinel Ioana DAMIAN,

a XI-a F, preşedinte 2013-2014
www.facebook.com/catidmn

  

Oct 09

Comemorarea Holocaustului

1554432_847221995299110_9213780348025060636_n

Elevii Liceului nostru au marcat, ca în fiecare an, Ziua Holocaustului, printr-o serie de manifestări concepute și coordonate de doamna profesoară Aurora-Simona Filip, manifestări ce au culminat cu o vizită la Sinagoga din Botoșani.

Alte activități au fost organizate de ceilalți profesori de istorie: domnul Vasile Axinie, doamna Jeni Boicu și doamna Crina-Otilia Măzăreanu.

În articolul legat de comemorarea de anul trecut găsiți câteva considerații privitoare la necesitatea comemorării genocidului nazist – „o crimă împotriva umanității în adevăratul sens al cuvântului, o crimă împotriva statutului de ființă umană, împotriva naturii omenești” (Hannah Arendt) -; vă invităm să recitiți și acel articol.

  

Older posts «